Ochiul stăpânului îngraşă vita ...

Nu există culegeri de proverbe din ţările europene care să nu conţină un principiu şi o regulă ţărănească de conducere a muncii în gospodărie. "Ochiul stăpânului îngraşă vita" ne indică faptul că există o tendinţă către corupţie, fără să ştim dacă este proprie firii umane ori generată de sistem. Recentele controale efectuate la regia autonomă CFR se înscriu cu siguranţă în acest cadru proverbial director şi nimeni nu poate afirma că nu este un lucru bun. Dar, problema implică cu sine întrebări mai adânci. Pentru că toţi suntem convinşi că prezentarea televiziunilor în care se spunea că acei controlori de bilete "au încasat bani ilegali de la persoane care au fost prinse fără bilet" este eronată. Nu. Sistemul "mafiot" depăşeşte lista colectorilor de bani negri şi a beneficiarilor mitei. Sistemul îi cuprinde şi pe călătorii care circulă fără bilet emis legal şi, din această perspectivă, fenomenul depăşeşte sfera infracţionalului şi penalului intrând cu amplitudine în domeniul sociologiei şi al psihologiei sociale. Ce îl determină pe un călător să circule fără bilet recutrgând la favorurile "naşilor" ? Câteva explicaţii rapide sunt posibile. Sărăcia, tradiţia normei comportamentale deviante şi atitudinea faţă de instituţie. Încercând adâncirea problemei vom putea constata următoarele. Că în unele zone defavorizate trebuie să presupunem că grupuri de călători circulă fraudulos mai ales pe fostele linii de navetă din cauza sărăciei.Că cel mai probabil unii tineri care merg în excursii ar putea recurge la astfel de practici, fiindcă asta e o modă (rebelă) a tinereţii. Şi că toţi ceilalţi profită de un sistem ilegal instaurat demult şi care s-a investit cu forţă de tradiţie. Din ce cauză apar aceste sisteme ilegale este o întrebare majoră şi aici trebuie să preia sarcina psihologia socială. Într-o lume în care valorile corporatiste provoacă atitudini de insaţietate a consumului orice persoană doreşte să aibă cât mai mult, cu orice preţ. Într-o lume ipocrită în care unii obţin uşor în mod speculativ bani mulţi în timp ce alţii se zbat să supravieţuiască pare legitim să furi. Într-o lume în care diferenţele dintre bogaţi şi săraci sunt de-a dreptul ameţitoare (vezi raporturile matematice între salariile înalţilor funcţionari din CFR şi ale controlorilor de bilete), poate că e normal ca săracii să se ajute între ei. Dar, acestea sunt numai presupuneri uşor discernabile, fiindcă în joc intră asumpţii greu desluşibile. Poate că sună paradoxal, dar una dintre acestea care aparţine în comun călătorilor şi controlorilor de bilete este că CFR nu pierde, şi nici statul. Aţi sesizat pe feţele celor conduşi la parchete şi tribunal vreo expresie schiţată de ruşine ? Nu, deoarece învinuiţii în cea mai intimă fibră a conştiinţei lor nu sunt convinşi întru-totul că au greşit. Ei şi-au luat numai "dreptul" lor, iar statul nu se ştie prea bine din ce cauză îi oprimă. Celor care gândesc că acei controlori au încălcat legea şi pedepsirea lor va aduce imediat rezolvarea problemei le putem reţine atenţia asupra altui aspect. Că un nou angajat la controlul biletelor intră într-un sistem, ceea ce este echivalent cu o cultură organizaţională, adică norme de comportament ce exced litera codurilor etice şi a regulamentelor. Acea persoană va afla încă înainte de angajare cum trebuie să procedeze. Mai este încă o problemă. Să spunem că un controlor de bună credinţă va descoperi într-un compartiment la mijlocul trenului şi al călătoriei un grup agresiv care pur şi simplu nu şi-a luat bilet. Ce va putea face ? Va risca să încurce circulaţia şi să întârzir trenul, să se facă rău văzut de şefi din cauza asta, să fie recunoscut şi pedepsit de infractori ? Desigur, sunt persoane şi persoane. Ne plângem că medicamentele sunt scumpe, că asistenţa socială e cvasi-inexistentă, că taxele sunt mari, în timp ce statul se plânge - uneori pe bună dreptate - că nu are bani pentru necesităţile cetăţenilor. Dar, de unde vine acest spirit de haiducie şi de frondă împotriva statului ?  Acesta este chiar nodul gordian al problemei. Încă persistă o percepţie prin care statul este ceva exterior cetăţeanului, ba chiar şi unor funcţionari de stat. De fapt, statul ca un concept nu a fost încă internalizat în atitudinile cetăţeneşti. Nu se observă nici o legătură de retroacţiune inversă între ce primeşte statul de la cetăţean şi ce îi oferă, mai mult între cei doi actori. Adică, vă pretind ceva, dar vă returnez servicul făcut în forma convenabilă.
S-a remarcat şi faptul că banii primiţi ca mită de controlori reprezentau cam 50-75 % din preţul unui bilet obţinut legal. Din punct de vedere psihologic acesta este un semnal important. Aceasta înseamnă că printr-o negociere tacită acest preţ era perceput ca valoare de echilibru, deci just pentru acea călătorie. Mă întreb cum ar fi evoluat lucrurile dacă vreo înaltă conducere a CFR aflând despre aceasta ar fi redus preţurile biletelor chiar la valorile respective. S-ar fi ajuns la o evaziune fiscală mai mică sau nu ? 
Despre problemă pot fi purtate discuţii care scrise să umple tomuri întregi. Oricum ar fi, totul porneşte de la incongruenţa actuală între cetăţean şi stat. Într-un fel nu este corect ca această problemă să fie rezolvată de poliţie, parchete şi tribunale, înainte de chiar conducerea CFR. Pentru că unii de la instituţia pomenită ar putea să se plaseze în exteriorul problemei chiar deplângându-i pe vinovaţi.De ce aceste controale nu au fost efectuate prin funcţionarii CFR, de ce nu au fost înlăturaţi cu multă vreme înainte acei funcţionari. În ce fel de haiducie trăim ?
Cu siguranţă, problema are şi o dimensiune de la lipsa de proceduri şi management adecvat.
Până vor fi rezolvate problemele să ne reamintim că "ochiul stăpânului îngraşă vita". E ceva mai mult decât lupta anticorupţie purtată împotriva votanţilor de la ţară. Ca o remarcă personală, în acele zile am fost uimit de cât personal de la ministerul public există cu scopul apărării legii. Se pare că acţiunea "şpaga din tren" a început. Pe când descinderi care să anihileze caracatiţa tăierilor ilegale de pădure ? Pe când acţiunea "retevei de tei, mirişte de mei" ?

P.S. Îmi amintesc un exemplu de învăţare socială din regimul trecut. Lumea se plângea de curentul scump, dar nimeni nu era preocupat de economisire. Atunci, într-o bună zi s-a zis. "Doriţi curent mai ieftin ? Economisiţi !" Cum să-i convingi pe oameni ? Într-o bună zi în direct la televiziune a fost prezentat ampermetrul unei uriaşe instalaţii de generare şi livrare a curentului. Crainicul i-a îmbiat pe telespectatori să stingă un bec. Imediat, acul ampermetrului a indicat o scădere a consumului şi s-a calculat pe loc câţi lei reprezintă acea economie într-o lună de zile. Din luna aceea, toţi am fost mai grijulii cu risipa. La sfârşitul lunii am avut surpriza să primim facturi de curent cu o sumă mai mică. Reciprocitatea şi congruenţa dintre stat şi cetăţean se restabilise temporar.